Spitalul ca obiect cultural și loc al memoriei. Devenirea vechilor așezăminte medicale bucureștene
URBANITAS, nr.4, 2023
Spitalul ca obiect cultural și loc al memoriei. Devenirea vechilor așezăminte medicale
bucureștene
The hospital as cultural object and place of memory. The shifting of the old medical facilities from Bucharest
Keywords:
spital; obiect cultural; monument de arhitectură; memorie; harta orașului.
hospital; cultural object; architecture monument; memory; map of the city.
Abstract:
Privit îndeobște doar ca loc unde cei bolnavi se duc pentru a căuta un leac și a-și recupera sănătatea, spitalul poate căpăta și alte valențe de semnificație, atunci când este privit dintr-o perspectivă transdisciplinară și analizat în contextul studiilor urbane culturale. Încadrat filosofic și artistic, spitalul devine obiect cultural, pe de o parte, monument arhitectonic cu valoare artistică, și pe de altă parte, loc al memoriei, păstrător și transmițător al unei istorii și al unei tradiții, care continuă să fie prezentă chiar și atunci când entitatea fizică a clădirii a încetat să mai existe. Lucrarea de față analizează această idee prin prisma devenirii orașului și a modului în care spitalul este asimilat în constructul urban, integrând o triplă perspectivă a percepției: cea mai simplă este cea a trecătorului, a omului care cel mai adesea va vedea doar clădirea; urmează apoi cea a pacientului, a omului bolnav care trece pragul spitalului cu speranța și dorința de a se vindeca, perspectivă întregită de cea a familiei sale; în final, poate cea mai complexă, este percepția profesioniștilor care lucrează în spital, a căror existență este legată îndelung și intrinsec de timpul și de spațiul acestuia. Discuția conceptuală este completată cu studiul de caz al Spitalului Colțea, cel mai vechi așezământ medical al Bucureștiului.
Generally seen only as a place where the sick people go to seek a cure and recover their health, the hospital can acquire other meanings, when viewed from a transdisciplinary perspective and analyzed in the context of urban cultural studies. Philosophically and artistically framed, the hospital becomes a cultural object on the one hand, an architectural monument with artistic value, and on the other hand, a place of memory, keeper and transmitter of history and tradition, which continues to be present even when the physical entity of the building ceased to exist. The present paper analyzes this idea through the lens of the city transformation and the way the hospital is assimilated into the urban construct, integrating a triple perspective of perception: the simplest is that of the passer-by, of the person who will most often see only the building; then follows that of the patient, of the sick people who enters the hospital with the hope and desire to heal, a perspective completed by that of his family; finally, perhaps the most complex, is the perception of the professionals who work in the hospital, whose existence is long and intrinsically linked to its time and space. The conceptual discussion is completed with the case study of the Colțea Hospital, the oldest medical establishment in Bucharest.
Download: PDF