Igiena publică a Bucureștiului în vremea lui Carol I. Între „litera legii” și realitatea cotidiană
URBANITAS, nr.3, 2022
Igiena publică a Bucureștiului în vremea lui Carol I. Între „litera legii” și realitatea cotidiană
The public hygiene of Bucharest during the reign of Charles I. Between the „letter of the law” and everyday reality
Author: Alexandra-Andreea RUSU
Keywords:
modernizare; legislație sanitară; igienă publică; locuire.
modernization; health legislation; public hygiene; housing.
Abstract:
Opera de modernizare a României din timpul domniei lui Carol I a presupus, printre altele, eforturi de organizare și de reglementare în materie sanitară. Preocuparea pentru creșterea numărului populației, implicit a forței de muncă, prin prevenirea endemiilor și a epidemiilor a îndemnat organele legiuitoare, secondate de medici renumiți, să formuleze un număr impresionant de legi și regulamente (generale, locale). Intervalul este marcat de cele două legi sanitare majore ale României moderne, Legea sanitară din anul 1874 (cu modificările din anii 1877, 1881, 1885, 1893 și 1898) și „Legea Cantacuzino” din anul 1910. Numeroasele modificări aduse articolelor de lege și a regulamentelor au fost determinate de progresele înregistrate de științele medicale, și nu numai, dezvoltări care suscitau o continuă actualizare a proiectului României moderne.
Cercetarea își propune să evidențieze contrastele, nepotrivirile între litera legii și realitatea propriu-zisă a spațiului românesc în timpul domniei lui Carol I, utilizând drept studiu de caz igiena publică a Bucureștiului. Alăturând legislația sanitară realității cotidiene, unii medici ai vremii o vor considera doar o „slovă neagră pe hârtie albă”. Alții, precum doctorul Iacob Felix, îi vor înțelege menirea, drept „grilă de lectură a unei realități viitoare”. De altfel, rezultate mai consistente se vor înregistra abia după anul 1900.
De asemenea, vom observa cum o bază legislativă solidă, determinarea unor actanți (medici, oameni politici) și concursul bucureștenilor la eradicarea sau instituirea unor practici de igienă publică, au izolat treptat spectacolul mizeriei în afara limitelor orașului, au sporit calitatea vieții locuitorilor și speranța de viață.
Modernizing Romania during the reign of Carol I involved, among other things, efforts to organize and regulate health. The concern for increasing the population, implicitly the workforce, by preventing endemics and epidemics prompted the legislature, helped by renowned doctors, to formulate an impressive number of laws and regulations (general, local). The timeframe is highlighted by the two major health laws of modern Romania, the Health Law of 1874 (with amendments from 1877, 1881, 1885, 1893 and 1898) and the “Cantacuzino Law” from 1910. The numerous changes brought to the law and regulations were determined by the advances registered in medical sciences, developments that prompted a continuous updating of Romania’s modernization project.
The research aims to highlight the contrasts, the mismatches between the law and Romania’s daily reality during the reign of Carol I, using the public hygiene of Bucharest as a case study. Confronting health legislation with everyday facts, some doctors considered it only a ”black letter on white paper”. Others, such as Dr. Iacob Felix, understood its purpose as a “prescription for a future reality”. Substantial results were noticed after 1900.
Also, we notice how a solid legislative basis, the determination of some actors (doctors, politicians) and dwellers help eradicate or establish public hygiene practices, gradually isolating the sight of waste and misery outside the city, and increasing the quality and life expectancy.
Download: PDF
