Morile în Bucureştii secolelor XVIII-XIX
URBANITAS, nr.2, 2021
Morile în Bucureştii secolelor XVIII-XIX
The mills in the Bucharest of the 18-19th centuries
Keywords:
București; moară; apă; industrie; Dâmbovița.
Bucharest; mill; water; industry; Dâmbovița.
Abstract:
Indiferent de zona în care trăiau, din cele mai vechi timpuri, oamenii aveau nevoie de un aliment de bază care să le asigure supraviețuirea: pâinea. Primul pas pentru obținerea acestui aliment era cultivarea unor soiuri de cereale, iar cel de-al doilea pas era prepararea făinii din care rezulta pâinea, obținută prin coacere într-un cuptor. Făina putea fi dobândită datorită unui mecanism tehnic pe care oamenii l-au folosit în funcție de condițiile locale, astfel încât au apelat la mori de apă, de vânt sau mori cu cai, iar mai apoi la mori cu aburi. Instalațiile bazate pe forța vântului sau cu tracțiune animală erau folosite atunci când resursa de apă atingea un nivel scăzut, cu precădere pe perioada verii sau când existau perioade de secetă.
Mori de apă au existat și în București, Capitala Țării Românești, într-un număr mai mic decât în zona rurală. Se poate vorbi, în acest caz, de prima formă de ,,industrie” locală, ce genera venituri consistente proprietarilor, care puteau fi domnitorul, boierii sau mănăstirile. Egumenii locașurilor de cult prefereau să primească danie mai degrabă o moară de apă decât o suprafață de pământ.
Morile de apă care se întindeau în București pe marginea râului Dâmbovița sau pe cel al Colentinei apar în documente începând cu secolul al XVI-lea, însă, cu siguranță, vechimea lor era mai mare. Cea mai veche moară din oraș a fost situată în apropierea Curții Domnești, așa cum rezultă dintr-un act emis la 10 februarie 1630. Despre principalele mori care au existat în București vom afla mai multe informații în articolul nostru.
Regardless of the area in which they lived, since ancient times, people needed a staple food to ensure their survival: bread. The first step in obtaining this food was to grow some varieties of cereals, and the second step was to prepare the flour from which the bread results, obtained by baking in an oven. Flour could be acquired due to a technical mechanism that people used depending on local conditions, so they resorted to water mills, windmills or horse mills, and then steam mills. Installations based on wind power or animal traction were used when the water resource reached a low level, especially during the summer or when there were periods of drought.
Water mills also existed in Bucharest, the Capital of Wallachia, in a smaller number than in rural areas. We can speak, in this case, of the first form of local “industry”, which generated consistent income to the owners, who could be the ruler, the boyars or the monasteries. The abbots of places of worship preferred to receive a donation of a water mill rather than land.
The water mills that stretched in Bucharest along the banks of the Dâmbovița or Colentina rivers appear in documents from the 16th century, but certainly their age was greater. The oldest mill in the city was located near the Princely Court, as stated in a document issued on February 10th, 1630. We will find more information about the main mills that existed in Bucharest in the present article.
Download: PDF