Momente (actuale) şi schiţe (prospective) de critică urbană (Modern)
URBANITAS, nr.2, 2021
Momente (actuale) şi schiţe (prospective) de critică urbană (Modern)
Hypostases and (Prospective) Outlines of Urban Criticism
Keywords:
critică urbană; satisfacţia locuirii; etică urbană; estetică urbană; mentalitate urbană; calitatea vieţii; Constituţia Bucureştiului.
Critique of Urbanisation; Residential Satisfaction; Urban Ethics; Urban Aesthetics; Urban Mentality; Quality of Life; Constitution of Bucharest.
Abstract:
Privilegiul unui simplu cetăţean (sintagmă folosită aici pentru a delimita simplele păreri emise de acesta de argumentele ştiinţifice elaborate de specialist – care pleacă de la o ipoteză de lucru şi ajunge la rezultate verificabile, folosind metode de cercetare specifice unei discipline) este acela că experienţa cotidiană îi asigură acestuia imunitatea în faţa recurenţei tarelor cotidiene. Specialistul, în schimb, prin faptul că livrează soluţii (adesea ignorate de factorii politici şi / sau în răspăr cu reflexele lor politicianiste) este expus deprofesionalizării şi / sau abaterilor deontologice. De exemplu, în România, neîmplinirea aspiraţiilor cetăţenilor legate de îmbunătăţirea calităţii vieţii urbane a perpetuat peste generaţii aceeaşi interogaţie retorică tragicomică (aleasă drept motto) privind dificultăţile identificării persoanelor / entităţilor apte să rezolve problemele publice cu responsabilitate şi în mod durabil. Pe deasupra, există pericolul ca şi specialiştii români (la capătul unei lungi serii de frustrări) să se deconecteze de la realităţile oraşului şi să se retragă în sfera cercetării fundamentale sau în alte sfere. În situaţia cronicizării ineficienţei administrative (ale cărei cauze nu fac obiectul discuţiei noastre), specialistul interesat de binele public este constrâns să facă front comun cu cetăţeanul simplu şi să înainteze cu proiectul său ştiinţific de regenerare urbană în zona stimulării participării cetăţenilor la susţinerea acestora. Numai aşa cresc şansele de sensibilizare a decidenţilor asupra importanţei implementării proiectelor de anvergură, lucru valabil, cu precădere (şi) în cazul Bucureştiului. Acesta reprezintă, din păcate, mediul ideal de extragere a unor momente care contrastează puternic cu ambiţiile sale de capitală europeană, dovedind totodată că aglomerările urbane modernizate destructurate au nevoie de soluţii gândite la scară generală şi aplicate consensual în vederea creşterii satisfacţiei privind locuirea urbană, căci aceasta este marea miză a oricăror intervenţii urbanistice. Chiar dacă nu ducem lipsă de soluţii venite din mai multe zone de cercetare care vizează creşterea satisfacţiei privind locuirea în Bucureşti, considerăm că cea mai în măsură să schiţeze soluţii durabile de creştere a acesteia este perspectiva criticii urbane. Aceasta are avantajul că nu stabileşte ierarhii vizând statutul celor care se distrează, muncesc sau îşi pun sau nu îşi pun întrebări în legătură cu morfologia locului în care trăiesc, ci ţine cont de întreaga paletă de nevoi şi de opinii ale tuturor locuitorilor oraşului, fiind totodată în măsură să operaţionalizeze conceptele moderne generoase care stau la baza noului urbanism, a urbanismului empiric, urbanismului cultural etc. O societate urbană durabilă care să aducă satisfacţie cetăţenilor şi, în cele din urmă, să confere acestora o identitate urbană distinctă, care să ducă la asumarea pozitivă a apartenenţei la zona urbană de rezidenţă, are nevoie de critica urbană. De aceea, în dorinţa de a semnala că trebuie intervenit urgent şi consistent pentru a stopa transformarea îndrăgitului nostru Bucureşti într-un oraş (de) neiubit, în acest articol parcurgem un traseu neconvenţional de evidenţiere a valenţelor criticii urbane (şi) în acest sens.
The privilege of a simple citizen (a phrase used here to delimit the simple opinions issued by him from the scientific arguments developed by the specialist – which starts from a working hypothesis and reaches verifiable results, using research methods specific to a discipline) is that everyday experience assures him of immunity from the recurrence of everyday shortcomings. The specialist, on the other hand, by delivering solutions (often ignored by political factors and / or at odds with their political reflexes) exposes himself to deprofessionalization and / or deontological deviations. For example, in Romania, the failure of citizens’ aspirations to improve the quality of urban life has perpetuated over the generations the same tragicomic rhetorical question (chosen as a motto) on the difficulties of identifying people / entities able to solve public problems responsibly and sustainably. Regardless, there is a danger that Romanian specialists (at the end of a long series of frustrations) will disconnect from the realities of the city and withdraw into the sphere of fundamental research or in other spheres. In the situation of chronic administrative inefficiency (the causes of which are not the subject of our discussion), the specialist interested in the public good is forced to make a common front with the common citizen and advance with his scientific project of urban regeneration in stimulating citizens’ participation in supporting them. This is the only way to increase the chances of sensitizing the decision makers on the importance of implementing large-scale projects, which is valid, especially (and) in the case of Bucharest. Unfortunately, this is the ideal environment for extracting moments that contrast sharply with its ambitions as a European capital, proving at the same time that modernized urban agglomerations need solutions designed on a general scale and applied by consensus in order to increase urban housing satisfaction. This is the great stake of any urban interventions. Even if we do not lack solutions coming from several research areas aimed at increasing the satisfaction of living in Bucharest, we consider that the ablest to outline sustainable solutions to increase it is the perspective of urban criticism. This has the advantage that it does not establish hierarchies regarding the status of those who have fun, work, ask or don’t ask questions about the morphology of the place where they live, but takes into account the full range of needs and opinions of all city dwellers. It is also able to operationalize the generous modern concepts that underlie the new urbanism, empirical urbanism, cultural urbanism etc. A sustainable urban society that brings satisfaction to citizens and, ultimately, gives them a distinct urban identity, which leads to a positive assumption of belonging to the urban area of residence, needs urban criticism. Therefore, in order to signal that urgent and consistent intervention must be taken in order to stop the transformation of our beloved Bucharest into a city impossible to love, in this article we follow an unconventional route to highlight the valences of urban criticism.
Download: PDF